Cand norii curg…

2 aprilie 2012 la 4:01 pm | Postat in Uncategorized | Scrie un comentariu

S-a intalnit odata visul si iubirea.
Sau…daca s-ar intalni…?! De ce ne place sa vorbim despre lucruri care nu se vor intampla niciodata…
Visul i-a zis: invata-ma sa iubesc. Iar iubirea i-a raspuns: invata-ma sa visez.
Dupa un timp, visul descoperii ca nu poate sa iubeasca altceva in afara sa,iar iubirea…nu putea sa viseze altceva decat pe ea insasi.
Asa ca se despartira…pana intr-o zi cand cineva incerca sa iubeasca visul iar altcineva sa viseze iubirea.
Si… Atat!
Articol scris de Alexandru Mihalache, Alex Mic!

Urmăreşte performanţa!

5 martie 2012 la 1:40 pm | Postat in Uncategorized | 2 comentarii

Mă întorceam într-o zi liniştită, de la munte, după o tăvăleală cu placa în toată zăpada posibilă (căci ‘’noi urmărim performanţa’’, cum ar spune un bun prieten de al meu, deci o urmărim şi atunci când folosim mult stil, cădem).

Eram în maşină şi… vine un moment din viaţa oricărui şofer în care se plictiseşte de toată muzica pe care o are în maşină, pe cd-uri, stik, etc şi nu mai suportă! Vrea altceva; moment în care intervin vreo patru posibilităţi: să îmi cânt singur şi să îmi spun horoscopul precum Urania care îşi spune singură cum o mai duce în dragoste; să nu ascult nimic, ceea ce la volan poate deveni periculos căci incep să îmi aud gandurile şi să vorbesc cu ele; să îi ascult pe cei din maşină care dormeau evident căci ei urmăresc performanţa şi, în sfârşit, ultima variantă: să ascult radio şi evident acest proces a fost ales şi simplificat printr-o simplă apăsare de buton.

La radio începe cântecul pe care o mare parte din români l-au fredonat măcar o dată în gand: Amintire cu haiduci, al lui Vali Sterian. Încep să ascult uitând de opţiunea de a schimba postul şi la un moment dat îmi dau seama că niciodată nu m-am gandit la versuri şi nu le-am analizat, ce vrea el, autorul, să ne spună, care este mesajul piesei?

 unde-s pistoalele unde-s pumnalele, caii şi flintele haiducilor? Autorul se întreabă cu regret ostăşesc unde sunt tâlharii de altă dată, mă rog haiducii sunt un fel de mişcare de rezistenţă la iobagi. Avem imaginea vizuală a unui haiduc? Pumnale, pistoale, flinte şi caii: cam ăsta este haiducul pe care îl găsim aici, el nu are ganduri şi sentimente dar are cal şi flintă.

Unde s-au dus, cand au apus anii de sus ai gloriei lor? Adică ce se întamplă cu ei cand îşi incheie cariera de haiduc? În 1821 se faceau ode lui Iancu Jianu şi acum i se fac lui Borcea Mondialu’. Oare puteai să fii haiduc fără cal? Ce viaţă aveau ei atunci , îi ploua, îi ningea , dormeau în aer liber şi nu aveau paracetamol. Probabil că exista şi o diviziune a muncii printre ei, adică existau mai multe tipuri de haiduci: haiducul kamikaze îşi dădea foc şi se băga în hambar; haiducul hacker care intercepta poşta; haiducul religios era popa satului, contraspion; rastahaiducul care nu se bătea cu nimeni şi vorbea despre dragoste cu veveriţele prin pădure. Haiducul la acea vreme era un fel de metrosexual pentru femeile de atunci căci cine nu ar fi vrut să fie amanta lui Iancu Jianu.

La drumul mare nu mai apare, să mai omoare cate-un ciocoi este un fel de strigăt de jale, un regret al autorului că nu se mai întamplă astfel de jertfe şi astăzi, în momentul în care 80% din populaţia Romaniei îl regretă pe Vlad Ţepeş, iar ciocoi le zice şi la Otv.

Cum ai fi fost tu dacă ai fi fost haiduc… ai urmari performanţa?

Articol scris de Alexandru Mihalache, Alex Mic!

Ziua FMI!

2 martie 2012 la 3:37 pm | Postat in Uncategorized | Scrie un comentariu
Etichete: , , , , , ,

Nu pot să scriu ode… Îmi sunt dragi foarte multe din ele, dacă nu toate, în feluri foarte diferite. O dată mama, că-i mamă şi i-am făcut felicitări din foi a4 din clasa I şi cu toate că ştia că o să primească o foaie de hârtie împăturită şi un mărţişor de la ţigani, în semn de recunoştinţă pentru cât rahat a spălat de pe vremea când eram gunguritor, se arată de fiecare dată surprinsă. Sor-mea, pe care am perceput-o mult timp ca fiind mai mult frati-miu… şi căreia i-am stricat multe combinaţii doar pentru că am fost muistu ăla mai mic.

Mamaia Gena pentru că îmi face bogaci şi tartă cu vişine şi părăluţe şi cornuleţe şi cozonac şi baclava şi negresă şi pentru că numai ea are talentul de a-mi povesti cum a fost la Angheleşti şi la Târnavele. Mai e o mamaie care nu mai e dar o să continue cu siguranţă să fie mamaia noastră şi căreia îi mulţumesc că a fost cum a fost când a fost. Doamna Badea care m-a invăţat cum se scrie, care a înţeles că i-am pus o ramă sub catalog din teribilism în clasa I nu pentru că eram copil rău. Doamna Trifu, o doamnă de comitet…central,  mirosea a urină şi dupa un liceu pedagogic la care a luat examenele cu ness şi pile credea că “patinoar” se scrie cu u; care mi-a citit în faţa întregii clase bileţelul destinat unei colege… Alice, care după acest incident m-a frecat cu zăpadă împreună cu prietenele ei pană mi-am pierdut ghiozdanul… Doamna Muşat, o femeie puternică care ştia să educe. Doamna Postelnicu pentru că se poate să ai dirigă de fizică şi să fie de treabă (şi pentru că aprecia cum dansez). Doamna Cristian, pentru că a înţeles felul în care atacă sucul gastric celuloza, atunci când mi-am mâncat lucrarea la chimie.

Doamna Piteşteanu pentru că m-a facut să înţeleg că graţia şi mobilitatea (inclusiv mentală) ţin de altceva. Colegele mele… toate, pentru că credeaţi că sunteţi femei şi că e normal să fiţi tratate ca atare cu toate că eraţi niste muguraşi cu o gândire la fel de haotică ca a noastră, iar mai tarziu când aţi descoperit că avem slăbiciune la voi aţi început să urziţi precum Kasparov la un meci de şotron. Pe unele v-am cunoscut mai bine, dar nu indeajuns, pe unele mai putin, dar nu-i timpul pierdut. Peisajul copilăriei şi vieţii mele a fost înfrumuseţat considerabil de prezenţele voastre, FMI-lor.

Cu toate astea tind să cred că sunteţi extratereştrii care au venit să ne asimileze, singura problemă e că nu v-aţi dat seama că ne place.*

*preluat de pe Micul blog al lui Alex Mare!

Notiuni elementare despre neputinta.

20 februarie 2012 la 9:23 am | Postat in Uncategorized | Scrie un comentariu

Neputinta este, atunci cand, nu poti. Nu pentru ca nu vrei. Nu pentru ca nu stii. Nu pentru ca iti repugna. Nu. Si pur si simplu pentru ca nu poti. Unii sunt de parere ca neputinta se ascunde si sub diferite alte forme cum ar fi: “NEPUTÍNŢĂ s. v. afecţiune, boală, impotenţă, infirmitate, invaliditate, lipsă, maladie, mizerie, nevoie, sărăcie.” Bineinteles, ca uneori se confunda cu lenea,dar numai in cazuri particulare. Sunt convins ca in curand medicina+psihologia(=LOVE) o sa demonstreze stiintific faptul ca neputinta este o alergie pe fond de imbecilitate. Cu cat sunt mai multi imbecili in preajma neputinciosului cu atat acesta devine mai apatic si mai nevorbaret si mai inclinat spre necomunicare, dar mai ales, se remarca  o tendinta acuta de izolare.(n.r. cel mai adesea subiectii tind sa mearga inspre munti si mai putin catre ses sau campie).

De asemenea, Neputinta, se pare ca are o conexiune directa cu Demnitatea, Caracterul,bunul simt si ,nu neaparat, Inteligenta. In istoria recenta a lumii civilizate moderne capitaliste danubiano-pontice, la o privire mai atenta, putem vedea cum in ultimii 70 de ani aceste aspecte ale omului au fost total aruncate la gunoi,impreuna cu posesorii lor care au fost deposedati de tot,devenind astfel neputinciosi. Cei mai multi au murit neputinciosi, neputand sa renunte la principii.

Neputinta, se manifesta de asemenea si in forme specifice pe regiuni geografice. In Romania, de exemplu, exista o forma autentica de neputinta, ce dateaza de foarte, foarte mult timp. Neputinta romaneasca, este cunoscuta mai ales sub denumirea populara de ,,sictir”. ,,Sictiritul” romanesc se intalneste mai ales in zonele periferice ale marilor orase,atat din Romania cat si de peste hotare. Autoritatile din unele tari chiar i-au expulzat pe romanii care erau infectati cu ,,sictir”de teama unei epidemii de sictireala.

Neputinta este o intrebare cu atat de multe raspunsuri incat atunci cand incepi sa le realizezi si sa le constientizezi,te blochezi. Realizezi ca nimic nu are rost, ca totul este desertaciune si praf in vant. Si devii nepunticios sa

 

 

 

 

 

 

Articol scris de Dan Murzea. 

Circulara de duminica!

18 februarie 2012 la 8:42 pm | Postat in Uncategorized | Scrie un comentariu

Stimati tovarasi,

In urma congresului al XVIJMXXMLCLMLM-lea iubitul nostru conducator, Romania, a demonstrat inca o data ca raza de soare ce ii lumineaza viziunile de mai bine pentru poporul sau, a razbatut si de aceasta data. Tovarasul a declarat: “nu trebuie sa infrumusetam, ci sa dam realitatea. Sa gasim, nu neghina, nu putregaiul din padure, ci sa gasim copaci tineri, tot ceea ce este bun si demn in constructorii democratiei: poporul in care tineretul are un rol de seama, el a realizat tot ce am obtinut in dezvoltarea democratica a patriei noastre, ei sunt eroii care trebuie sa isi aiba locul in filme, in teatru, in poezie, in arta, in literatura, in pictura, in toate domeniile artei”.

Prin urmare tovarasul Ghita de la Cultura, dimpreuna cu Tov. Untila de la regiune, cu tov. Rizescu de la cooperativa, cu tov. Mihalache de la academie, cu Tov. Trimbitasu de la  comitet si cu Tov. Murzea de la propaganda au decis ca de acum incolo in fiecare Duminica, in sala de spectacole de la intreprinderea Joy pub, sa oglindeasca aspiratiile si idealurile si frumusetea ce razbate din tineretul roman. Asa cum sugera si bravul nostru conducator, tineretul trebuie sa-si gaseasca oglinda in toate domeniile frumosului.

Prin urmare, Tovarasii mai sus mentionati au pus la cale un program umoristic bazat pe elemente de tehnica improvizatorica care sa includa atat poezie cat si muzica si film. Ei s-au organizat sub titulatura O.B.L.I.G.O. [Organizatia Bunastarii Linistitoare Intru Gonirea Oboselii] si vor munci Duminicile, neincetat, pentru ca cetatenii patriei sa fie binedispusi, mereu voiosi, spontani si plini de viata pentru a putea lupta mai departe, mai puternici pentru propasirea patriei! Tovarasii de la organizatia OBLIGO nu isi vor gasi linistea si nici nu se vor odihni pana cand in sala de spectacole nu va razbate rasul, bunadispozitia, bunastarea, buna intelegere intre oameni si popoare.

Traiasca Poporul! Traiasca Umorul! Traiasca tineretul! Traiasca pamfletul! Traiasca tot ce e misto! Vivat OBLIGO!

Trupa Obligó. Nu stim. Improvizam!

Doru Maries: furibund sau muribund?

17 februarie 2012 la 4:52 pm | Postat in Uncategorized | Un comentariu

L-am cunoscut anul trecut pe dl. Maries, pentru a ne ajuta cu o sala de repetitii si asa s-a si intamplat. I-am spus ca si pe mine ma cheama Doru: mi-a zambit “umpic”. A fost singura data cand l-am vazut zambind! In rest era destul de ingrijorat si grizonat. Stiam noi cate ceva despre activitatea dumnealui si de asociatie, dar n-am prins acele vremuri decat in copilarie, asadar alegem sa nu fim ipocriti si sa ne dam cunoscatori ai evenimentelor din ’89 si repercusiunile sale. Si mai stiam si ca lupta asiduu pentru nelegiurile din jurul schimbarii noului regim.

Acum! Acest om protesteaza pasiv, impreuna cu alti trei membri ai Asociatiei 21 Decembr ie 1989, de 89 de zile!!! Singurii care misca vreun deget sau vreo sinapsa catre agest gest sunt semenii dumnealor, ci nu bestiile acuzate. Tot ce vrea Dl. Maries este sa discute, sa negocieze. Atat! Si totusi, nu se intampla. Poate e nevoie de dulai de peste hotare, pana nu e prea tarziu pentru organismul dlui. Maries si partenerilor sai.

De aceea, va rugam, daca binevoiti, bineinteles, a semna o petitie care poate atrage atentia forurilor internationale, aici! Multumim.

Te iubesc Eulampio, dar ma lasa tushu!

16 februarie 2012 la 6:52 pm | Postat in Uncategorized | Scrie un comentariu

“Exista o limita, asa cum sepiei, cand i se termina calimara isi ia un rotring. Doar pentru ca o hartie goala, nu inseamna

decat celuloza dincolo de gandul pios pe care-l avem cu totii, referitor la fabrica de hartie din orasul de munte, mainstream, al carui nume se refera la materia prima din care e facuta. In viziunea mea, in momentul nasterii primim o calimara plina cu cele mai frumoase figuri de stil, destinate strict hartiei cu granulatia potrivita duritatii metalului penitei sufletesti cu care suntem inzestrati atunci cand invatam sa gandim. Pigmentul asta care umple rezervorul unei inventii brevetate de un alt roman nesemnificativ pentru vest, si care pentru multi dintre noi inseamna doar numele unei statii de metrou, se termina la un moment dat. De cele mai multe ori, ramanem fara cerneala, atunci cand scriem pe foi lucioase, pe care, dupa ce insiruim sute, mii de slove, trecute prin stomac, gat, creier, si alte organe relativ vitale, fug de la locul in care au fost caligrafiate, si se transforma in “porci” pe bildungsromanul eului. Calimara cu “Pelican”, din dotare, de la nascare, nu permite refill datorita unei simple supape. E ca si cum ai o imprimanta Epson la care nu ai de unde sa cumperi cartus, si nu poti sa resetezi starea starea de “gol” a acestuia, chiar daca, in mod fizic el este ochi cu cerneala originala. Probabil ca tot la improvizatie se rezuma totul, si atunci cand vrei cu adevarat sa scrii ceva care sa dainuie, o sa gasesti bucata de lemn expresiva in exact acel mod, si de acea esenta indeajuns de moale pentru a fi modelata de metalul rece si vaduvit de excesul de span prin abraziune a daltii lovita de ciocanul antizeu a lui Nietzsche.” *

 

* preluat de pe blogul personal al lui Alex Mare: blog!

To act or not to A.C.T.A!

15 februarie 2012 la 1:27 am | Postat in Uncategorized | Un comentariu
Etichete: ,

Am protestat in strada, si am facut-o si pe scena! Am ales ca tema pentru spectacolul din aceasta duminica “Nu A.C.T.A.”.

Pentru cei care nu stiu, A.C.T.A vine de la Anti-Counterfeiting Trade Agreement, ceea ce inseamna ca aduce o protectie in plus celor care au drept de autor (copyright) cu care suntem de acord, caci si noi cream si suntem in curs de inregistrare la OSIM a numelui nostru si a muncii noastre si platim ca sa vedem un film, o piesa de teatru sau un concert. Deci, nici noi nu sustinem PIRATERIA.

Insa nu suntem de acord cu violarea intimitatii, fapt care s-ar putea produce cu usurinta daca A.C.T.A intra in vigoare. Providerii de internet vor putea sa retina datele cu caracter personal si sa le predea autoritatilor ori de cate ori acestia din urma vor vrea.

Asadar, am tratat violarea intimatii in toate formele ei, nu doar legata de internet!

Dar ce e atat de gresit cu acest tratat? Afla mai multe de aici! Am preluat cateva detalii din articolul scris de catre Beatrice Preda, consilier juridic si Sebastian Dracopol, director de proiect la Divizia Web Adevărul Holding, legate de incalcarea urmatoarelor drepturi constitutionale:

Art. 24: “Dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părtile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.”

Art. 26: “Autoritațile publice respectă și ocrotesc viata intimă, familială si privată. Persoana fizica are dreptul să dispună de ea insăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.”

Art. 28:  “Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.”

Art. 30:  “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor si libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei si nici dreptul la propria imagine.”

Asadar, “Acest Cacat Trebuie Anulat”! Din pacare, Romania este una dintre tarile care au semnat acest tratat, fara a-l dezbate public, in secret, impreuna cu alte cateva tari din Uniunea Europeana si Asia. Germania si Polonia nu au semnat inca, in iunie a.c. urmand a avea loc dezbaterea publica si adoptarea sau nu a acestui tratat in Uniunea Europeana.

Daca nu esti de acord cu acest lucru poti merge la urmatorul protest din Capitala, in data de 25 februarie, in Piata Universitatii sau/ si poti semna petitia online aici!

Parerea noastra despre acest lucru este ca, din pacate, va fi aprobata, caci poate in aceasta directie se indreapta societatea noastra. Cumva, e un demers “normal”, pentru cei care detin puterea nu “kratos”, ci clasa politica!

Asa s-a intamplat in timpul vinilului, casetei, CD-ului, file sharing-ului, torrent-ului… Cei 99% vor gasi intotdeauna o cale de a comunica liber, e doar o chestiune de timp. Nu vor sti, dar vor improviza!

Procust sau sublerimi-ai!

7 februarie 2012 la 5:53 pm | Postat in Uncategorized | Scrie un comentariu

“Are cineva un incarcator de Nokia cu mufa mica?” sau ” ia-mi o cola zero la jumate!” sau “vreau doua anvelope de iarna r13!” sau ” doua pliculete de zahar brun si lapte va rog!”.

De cand ne strange cervix-ul de gat si ne belim disperati la galeata de lumina care ne este turnata cu forta pe retina, incepem sa ne dam seama cam cum sta treaba cu diametrele si duritatea materialelor. Dupa ce suntem cantariti si masurati bine, primim un cod cu care suntem identificati. Apoi primim tot felul de jocuri bazate pe identificarea volumului: de la testul cu forme geometrice tridimensionale, folosit si la cimpanzei pana la puzzle-uri de tot felul, lego, kinder. Hmm, tetinele, mai nou, sunt pe numere, varietatea de scutece, mancarea pentru bebelusi, ambalata si de forma unor concentrate folosite de NASA pe astronauti, este de n sortimente pentru momente exacte din a patra dimensiune. La jucarii, invatam de mici ca pentru telecomenzi sunt baterii de 9V si pentru masinuta sunt baterii de 1.5v R6 sau mai nou AA. Pentru un furt d-asta de baterii de la o telecomanda am platit intr-un mod anistandardizare care m-a facut fericit chiar daca era dureros si implica dezasamblarea fortata a unei motociclete cu ajutorul lobului meu parietal.

Toata incaltamintea, era si este evident chinezeasca, (de cand razboiul economic a fost castigat de “yellow submarine people”, probabil de la Confucius incoace, tocmai pentru ca au ales sa faca o aroganta nefolosind furculita, culmea inventata tot de ei), motiv pentru care era o adevarata lupta sa gasesti ce-ti trebuie, tocmai pentru ca oamenii astia au totul mai mic in afara de tara si economie. Daca vrei sa schimbi o siguranta, nici de data asta sistemul international nu e cu tine, pentru ca te intalnesti Ampere care-ti spune de cati de el ai nevoie(daca inca mai ai fuzibile). “Dati-mi un bec d-ala cu fasung mic!” De ce? Ca sa fie mai complicat! Puteam sa ne descurcam foarte bine cu E27 dar nuuuuuu! Mai avem E14, E40 si gx nu mai stiu cat. Rosiile nu merg cu lapte si nici lubenita cu bere. La fel draga mea, blonduta cu dopamina ciufulita iti recomand cu caldura sa nu pui Benzina intr-o gaura in care nu a intrat decat Motorina pentru ca achizitia ta de tabla scumpa, pe care ai castigat-o cu o schema mortrica similara nu are capacitatea ta de a aprecia diversitatea. 

Mi se pare un pic prea complicat pentru o viata in care totul a devenit atat de simplu…sunt un pic prea multe asocieri, potriviri, numere, unitati de masura. Traiesc intr-o lume in care oamenii din jurul meu nu se mai intreaba daca o minge de fotbal incape pe un geam in timp ce il sparge, cum de se potrivesc asa bine doua maini una in cealalta, cum trag niste sageti strambe si inegale cu arcul meu facut din salcie si ata de urzica sau de ce exista o atractie atat de animalica intre dantura mea stirba de la sase ani si felia dintr-un pepene rosu scos din fantana, care a parait amenintandu-mi papilele cu o dulceata uda.

Azi totul este legat de-un standard, de-un numar de pini si de-o semnificatie a acestora, pur si simplu este construit asa si nu am cum sa ma impotrivesc, dar azi am invatat ca orice mufa se poate fabrica. Bine, am invatat la propriu, dar nu conteaza asta. Important e ca intotdeauna ceva se potriveste la altceva, avem mufe si standarde pentru orice, numai ca adaptorul cu adevarat universal suntem noi!” *

* preluat de pe blogul personal al lui Alex Mare: http://alexmare.wordpress.com/

Primul show din acest an!

6 ianuarie 2012 la 8:52 pm | Postat in Uncategorized | Scrie un comentariu

Ca-n fiecare duminica, de la ora 20:30, in Joy Pub!

 

Uber show! <——– chiar aici!

 

 

Pagina următoare »

Bloguieşte pe WordPress.com. | The Pool Theme.
Entries şi comentarii feeds.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: